EN
The installation Precarious Tourism, comprising a video and several objects, examines the intersection of cultural and economic capital in the art world. Bringing together several concerns related to the commodification of art, the growing influence of brand marketing in the sector, and the ethical and legal issues related to cultural property, this body of work sees the artist grappling with complex questions, but from a personal perspective.
Stanca Soare’s installation is grounded in her firsthand experience as a museum employee. “It’s the object that suffers the most in the museum”, she heard her colleagues say about Bathtub, an Egyptian antiquity on view at the Louvre. In the video I Love Art But Art Doesn't Love Me, the artist performs the typical workday of a custodian tasked with the care and security of this artefact that is touched daily by a surprisingly high number of visitors. The video alternates the filmed performance with information – presented matter-of-factly – about the cultural tourism associated with Louvre, the museum’s financial position thanks to this kind of tourism and to the export of its brand in Abu Dhabi, and the recent charges brought to its former director, who is accused of overseeing the Louvre Abu Dhabi’s acquisition of smuggled Egyptian antiquities.
The vanishing of art objects from a certain place, which equates to a diminished local heritage, led the artist to conceive of a work that renders tangible the notion of cultural preservation. The Dissolution of Art consists of 10 soaps, sculpted in the shape of the aforementioned bathtub, and 6 towels, made in collaboration with an artisan from the village of Miroși (Argeș county), Tanti Florica. Visitors to the exhibition can make a sample soap disappear by washing their hands with the soap and drying them with a towel in the gallery bathroom. Moreover, The Dissolution of Art is presented as a gift set, raising further questions about commodifying and merchandising in the art world.
The third piece in the installation, also made in collaboration with Tanti Florica, is a rug with a handmade embroidery that painstakingly recreates the same antique bathtub. Titled The Object That Suffers the Most in the Museum, the work can be used as a functional product as well. In a radical gesture, visitors are given the possibility to wipe their shoes on the rug. Seemingly diverting the purpose of the object from an aesthetic experience to a utilitarian item, the artist offers a critical commentary on the way contemporary artistic production is influenced by market forces and a transactional logic.
Infiltrating the gallery bathroom as a group of undercover useful daily items, the soaps, the towels and the rug embody an emerging artist’s interest in the relationship between art objects, art institutions and their audience.
RO
Instalația Precarious Tourism, compusă dintr-un video și o serie de obiecte, examinează intersecția dintre capitalul cultural și cel economic în lumea artei. Reunind mai multe preocupări privind comodificarea artei, influența tot mai mare a brandingului și marketingului în acest sector și problemele etice și legale legate de proprietatea culturală, acest corp de lucrări abordează teme complexe, dar dintr-o perspectivă personală.
Stanca Soare pornește de la propria ei experiență de angajat într-un muzeu. „Este obiectul care suferă cel mai mult în muzeu”, și-a auzit ea colegii de la Luvru spunând despre Bathtub, un artefact egiptean expus în camera 405. În lucrarea video I Love Art But Art Doesn't Love Me, artista performează sarcinile tipice ale unui custode care are în grijă, pe parcursul zilei, acest obiect atins de un număr surprinzător de mare de vizitatori. Montajul alternează performance-ul cu informații – prezentate neutru – despre turismul cultural asociat cu Luvru, poziția financiară a muzeului datorită turismului și exportului brandului său în Abu Dhabi și recenta investigație în care este implicat fostul director al muzeului, acuzat că ar fi coordonat achiziția de către Luvru Abu Dhabi a unor antichități egiptene de contrabandă.
Un asemenea caz de dispariție a unor obiecte artistice dintr-un anumit loc, ce echivalează cu o sărăcire a patrimoniului țării respective, a condus-o pe artistă înspre ideea unei lucrări care să facă tangibilă chestiunea conservării culturale. The Dissolution of Art (2023) constă în zece săpunuri, miniaturi ale căzii de baie (Bathtub) de la Luvru, și șase prosoape, făcute în colaborare cu un artizan din satul Miroși (jud. Argeș), Tanti Florica. Vizitatorii expoziției pot face să dispară un săpun-mostră, spălându-se pe mâini cu el și ștergându-se cu un prosop, în baia galeriei. Mai mult, The Dissolution of Art este prezentată ca un set cadou, similar cu cele din magazinul unui muzeu, ridicând întrebări suplimentare despre fenomenul de comodificare.
A treia piesă din instalație, realizată tot în colaborare cu Tanti Florica, este un covor cu o broderie de mână minuțioasă care recreează aceeași cadă de baie antică. Intitulată The Object That Suffers the Most in the Museum, lucrarea poate fi folosită, de asemenea, ca un produs funcțional. Printr-un gest radical, vizitatorii au opțiunea de a-și șterge picioarele pe covor. Această deturnare aparentă a scopului piesei, dinspre o experiență estetică înspre un obiect utilitar, devine un comentariu critic asupra felului în care producția artistică este influențată astăzi de mecanismele pieței și de o logică tranzacțională.
Infiltrându-se în baia galeriei sub acoperirea unor produse zilnice utile, săpunurile, prosoapele și covorul întruchipează interesul unei artiste emergente față de relația dintre obiectele de artă, instituțiile din domeniu și publicul acestora.
