Foto expo: Alexandru Paul, courtesy of Gaep
EN
The three pieces “All the roads”, “Are paved with”, “Good intentions” stand interconnected in space. They are the result of an ethnographic research on the state of straw in today's rural Romanian wheat-culture. Inspired by behind-the-bushes habits, the artist puts into perspective the mirror relationship between Human actions and the organic realm. By approaching an expendable material, she questions manners of waste-handling in so-called eco-friendly labor. Spoiled resources and arguable raw-material management come into equation, as a shout out to the present European war-induced wheat crisis. What do we do when grains are missing and we're only left with the stems? Stanca Soare offers three potential answers on the presence of a fruitless element that pops up in folk handicrafts, in vernacular house-making and in illegal back-yard fires.
Each artwork reacts to straw by proposing a different outcome. We shall either weave it and use it, build bricks out of it and let it shelter us, or burn it and regret it. The proposals explore vernacular techniques, folk know-how and the villagers' bad habits. To do so, the artist immerses herself in Mirosi village (Arges county), whose plants, ashes and soil she absorbs and reuses. The artworks are tied to an environment, their making is constrained by the summer harvest season. An experimental approach puts the plant through fire and lets it be born again from its own ashes. This speculation on an earthly seedling made inedible carries with it an alchemical quest. Could we make use of the unusable?
Based on field observations, the experiment triggered exchanges with the locals, which unveiled a perpetuation of practices usual under now extinct communist C.A.P. (Agricultural Production Cooperative). Since that system's fall, the villagers have built a new farming association, C.E.R.E.S.. They became their own employees, kept harvesting the wheat, and gave their lands in C.E.R.E.S.'s care in exchange of benefits. The village's economy, its bakery and most people's jobs ensue from the new association, thereby from wheat culture. Despite it all, instead of an Utopian operation, divergent practices occurred. All the roads are paved with good intentions.
RO
​
Cele trei lucrări “All Roads”, “Are Paved”, “With Good intentions”, concepute în strânsă legătură, reprezintă rezultatul unei cercetări etnografice realizate de-a lungul verii în satul MiroÈ™i (jud. ArgeÈ™) asupra reziduurilor de grâu / paiului È™i potenÈ›ialului lor recuperator. Lucrarea pune în perspectivă relaÈ›ia dintre oameni È™i regatul vegetal în jurul practicilor de construcÈ›ie/risipă a paiului, informate de dinamicile agriculturale locale curente È™i obiceiurile sătenilor. Prin abordarea unui material nefolositor È™i neglijat precum paiul, artista pune sub semnul întrebării gestionarea deÈ™eurilor provenite din reziduuri organice È™i limitele practicilor ecologice. Resursele risipite È™i folosirea îndoielnică a materiilor prime sunt aduse în ecuaÈ›ie, ca un strigăt către actuala criză europeană a cerealelor provocată de război. Ce facem când nu mai sunt grâne È™i tot ce ne mai rămâne sunt paiele?
Stanca Soare oferă trei răspunsuri potenÈ›iale cu privire la această materie sterilă – un simbol central în artizanatul popular, material în construcÈ›iile vernaculare, dar È™i o risipă arsă clandestin în fundul grădinilor. Fiecare lucrare este atât o reacÈ›ie cât È™i o propunere la potenÈ›ialul adus de materialitatea paiului. Explorarea unor tehnici vernaculare È™i deprinderi ale sătenilor arată paiul fie împletit ca obiect decorativ util, fie ars È™i folosit în construcÈ›ia de cărămizi, fie risipit prin practici paradoxale È™i clandestine de ardere.Detalii precum motivele iilor provenite dintr-un imaginar colectiv agrar, formele de cărămizi făcute manual sau impresia razelor de soare prin frunziÈ™, devin parte din expoziÈ›ie. O abordare experimentală trece planta prin foc È™i o face să renască din propria cenușă ca element potenÈ›ator È™i creativ.
SpeculaÈ›ia asupra răsadului pământesc necomestibil tinde către o căutare alchimică. Plantele, cenuÈ™a, țărâna sunt strâns legate de mediul de proveniență, de climatul È™i calitățile pământului din satul MiroÈ™i, iar alcătuirea lor este constrânsă de anotimpul recoltelor de vară. Specificitatea locului este întărită de existenÈ›a unui ecosistem social È™i economic iniÈ›iat de jos în sus prin constituirea unor cooperative noi bazate de modelul vechi al C.A.P.-urilor, care alimentează aproape integral producÈ›ia locală de grâu. Un model benefic, însă totodată contestat, leagă ideea cooperării din sfera umană cu cel dintre uman È™i materialitatea organică. ReflecÈ›ia alternantă a practicilor din trecut, prezent È™i imaginabil chestionează È™i formele potenÈ›iale de sustenabilitate.