10.09 - 05.10.2022

At Gaep Gallery (Bucarest), curated by Adelina Luft 

Ecologies of Repair

Stanca-Soare-With-Good-Intentions-2022-c-photo Alexandru-Paul copy.jpg

Foto expo: Alexandru Paul, courtesy of Gaep

1st_floor_poster_Ecologies of Repair_2022_II_outlined-preview.jpg

EN

The three pieces “All the roads”, “Are paved with”, “Good intentions” stand interconnected in space. They are the result of an ethnographic research on the state of straw in today's rural Romanian wheat-culture. Inspired by behind-the-bushes habits, the artist puts into perspective the mirror relationship between Human actions and the organic realm. By approaching an expendable material, she questions manners of waste-handling in so-called eco-friendly labor. Spoiled resources and arguable raw-material management come into equation, as a shout out to the present European war-induced wheat crisis. What do we do when grains are missing and we're only left with the stems? Stanca Soare offers three potential answers on the presence of a fruitless element that pops up in folk handicrafts, in vernacular house-making and in illegal back-yard fires.

 

Each artwork reacts to straw by proposing a different outcome. We shall either weave it and use it, build bricks out of it and let it shelter us, or burn it and regret it. The proposals explore vernacular techniques, folk know-how and the villagers' bad habits. To do so, the artist immerses herself in Mirosi village (Arges county), whose plants, ashes and soil she absorbs and reuses. The artworks are tied to an environment, their making is constrained by the summer harvest season. An experimental approach puts the plant through fire and lets it be born again from its own ashes. This speculation on an earthly seedling made inedible carries with it an alchemical quest. Could we make use of the unusable?

 

Based on field observations, the experiment triggered exchanges with the locals, which unveiled a perpetuation of practices usual under now extinct communist C.A.P. (Agricultural Production Cooperative). Since that system's fall, the villagers have built a new farming association, C.E.R.E.S.. They became their own employees, kept harvesting the wheat, and gave their lands in C.E.R.E.S.'s care in exchange of benefits. The village's economy, its bakery and most people's jobs ensue from the new association, thereby from wheat culture. Despite it all, instead of an Utopian operation, divergent practices occurred. All the roads are paved with good intentions.

RO

Cele trei lucrări “All Roads”, “Are Paved”, “With Good intentions”, concepute în strânsă legătură, reprezintă rezultatul unei cercetări etnografice realizate de-a lungul verii în satul Miroși (jud. Argeș) asupra reziduurilor de grâu / paiului și potențialului lor recuperator. Lucrarea pune în perspectivă relația dintre oameni și regatul vegetal în jurul practicilor de construcție/risipă a paiului, informate de dinamicile agriculturale locale curente și obiceiurile sătenilor. Prin abordarea unui material nefolositor și neglijat precum paiul, artista pune sub semnul întrebării gestionarea deșeurilor provenite din reziduuri organice și limitele practicilor ecologice. Resursele risipite și folosirea îndoielnică a materiilor prime sunt aduse în ecuație, ca un strigăt către actuala criză europeană a cerealelor provocată de război. Ce facem când nu mai sunt grâne și tot ce ne mai rămâne sunt paiele? 


 

Stanca Soare oferă trei răspunsuri potențiale cu privire la această materie sterilă – un simbol central în artizanatul popular, material în construcțiile vernaculare, dar și o risipă arsă clandestin în fundul grădinilor. Fiecare lucrare este atât o reacție cât și o propunere la potențialul adus de materialitatea paiului. Explorarea unor tehnici vernaculare și deprinderi ale sătenilor arată paiul fie împletit ca obiect decorativ util, fie ars și folosit în construcția de cărămizi, fie risipit prin practici paradoxale și clandestine de ardere.Detalii precum motivele iilor provenite dintr-un imaginar colectiv agrar, formele de cărămizi făcute manual sau impresia razelor de soare prin frunziș, devin parte din expoziție. O abordare experimentală trece planta prin foc și o face să renască din propria cenușă ca element potențator și creativ. 


 

Speculația asupra răsadului pământesc necomestibil tinde către o căutare alchimică. Plantele, cenușa, țărâna sunt strâns legate de mediul de proveniență, de climatul și calitățile pământului din satul Miroși, iar alcătuirea lor este constrânsă de anotimpul recoltelor de vară. Specificitatea locului este întărită de existența unui ecosistem social și economic inițiat de jos în sus prin constituirea unor cooperative noi bazate de modelul vechi al C.A.P.-urilor, care alimentează aproape integral producția locală de grâu. Un model benefic, însă totodată contestat, leagă ideea cooperării din sfera umană cu cel dintre uman și materialitatea organică. Reflecția alternantă a practicilor din trecut, prezent și imaginabil chestionează și formele potențiale de sustenabilitate.